Monografie

Unul dintre satele foarte vechi dintr-o zonă locuită cu multe vea­curi înainte[1]. Aici s-au datat urme de locuire de acum 19.600 ani.

Cea dintâi menţiune documentară a toponimului Crasnaleuca da­­tează din 4 mai 1444 într-un suret de la Ştefan voievod şi Ale­xan­dru voievod, prin care se întăreşte preotului Ioan ocina sa dreaptă şi moşia „…pre Crasnaleuca, pre nume Bogdăneşti, şi altă sileşte, unde au şăzut Gavril vătămanul, şi altă selişte pre pârâul a Trii Stejări, la fân­tână, unde au şăzut Stefan Foali, şi altă sileşti, pre nume Şer­bă­neşti, amândouâ părţăli, tot pe Crasnaleuca…”. Iar „ho­ta­rul acelor sălişti, precum vor fi umblat din veci, precum vor fi um­blat hotaru cel bătrân, şi având şi cărţi de întăritură de la neamul nostru, di la Ale­xandru vodă, şi mărturii vechi de la migieşi cu zapisă de cumpă­ră­tură…”[2].

Conţinutul documentului impune unele clarificări.

Crasnaleuca este numele unei zone mai întinse pe care se aflau satul Bogdăneşti şi trei selişti: una, unde au şezut Gavril vătămanul, una, pe pârâul a Trii Stejari, unde au şezut Ştefan Foali şi ultima, seliştea Şerbăneşti, cu două părţi. Popa Ioan avea aici cărţi de întări­tură de la domnii anteriori, „şi mărturii vechi de la migieşi cu zapisă de cumpărătură…”.

Cu siguranţă satul Bogdăneşti şi seliştile menţionate erau dintre acele aşezări, mai vechi de data constituirii statului feudal cen­tra­lizat, organizate pe criterii familiale[3].

Toponimul Crasnaleuca, aşa cum apare în acest prim do­cu­ment este un cuvânt compus din Crasna, forma românească a femi­ninului slav krasыna[4], derivat din verbul slavon krasыn, cu sensul „frumos,-ă”[5], dar trebuie avut în vedere în ucr. krasyj, cu sensul secundar „roşu”[6].

Partea a doua a oiconimului, „leuca”, pare a fi derivat din sl. luka, cu sensul „cot, curbătură”[7], ceea ar descrie terenul în forma unei peninsule înconjurată din trei părţi de cotul, curbătura formată de albia rutului, „Cotul Frumos”.

Ştiind însă că aici erau păduri întinse de foioase, consemnate în hărţile vechi şi sugerate de comportamentul terenului despădurit ca şi luncile de pe malurile Prutului, se pare că „leuca” este moş­te­nit din slavonul „lok”, având aceeaşi origine cu maghiarul „lok”, cu sensul de „adâncitură, luncă, vale”, deci din acelaşi radi­cal din care este românescul luncă (loka), dar moştenit printr-un intermediar neoslav (cf. rut. lúka, slav. loka, sb. cr. luka, ceh. lonka şi luka)[8].

În această accepţie numele Crasnaleuca are înţelesul Lunca Fru­moasă sau Valea Frumoasă, care se pare a corespunde cadrului geografic.

Numele seliştilor menţionate la 4 mai 1444 nu se mai regăsesc aici în documentele ulterioare. Probabil satul constituit ulterior datei uricului a luat numele zonei, căci un sat Bogdăneşti se află în prezent în stânga Prutului, la circa opt km est, nord-est de satul Crasnaleuca, iar un Stefan Foali îşi avea casa între Idrici şi Bârlad şi stăpânea ocina tatălui său Stefan (1450-1500)[9].

Documentul următor este datat mult mai târziu: 1637, când Nas­ta­si­a, jupâneasa lui Toader Tăutul, sora stolnicului Turcu, îm­parte moşiile: Cuzlău, Horodiştea, Medvide şi Crasnaleuca cu fratele său[10]. La 18 sep­tem­brie 1639 Vasile voievod întăreşte lui Neculai din Ghireni a patra parte din satul Crasnaleuca (se pare că este vorba de a patra parte din jumă­ta­te de sat), vândută de „Drăguţa, fata lui Gheorghe, nepoata lui Gavril…”[11].

Satul a avut caracter predominant răzeşesc dar o parte a moşiei a fost în stăpânire boierească; familia Tăutu a avut aici moşie între 1637-1813[12]. La începutul secolului al XIX-lea, mare parte a moşiei Crasnaleuca trece în stăpânirea familiei Vârgolici, de la care a trecut prin moştenire, apoi vânzări, pentru a ajunge în stăpânirea familiei Moruz, de unde se face împroprietărirea în 1865-1867.

Biserica din satul Crasnaleuca s-a construit în locul altei bisericuţe care a fost alături, în partea de sud, în anul 1847 de către Neculai Vârgolici. De la vechea biserică se păstrează câteva icoane. A fost reparată şi consolidată în 1901. Avea în stăpânire 9 fălci (12,87 ha) teren[13]. Preoţi slujitori: Gh. Ionescu, Pintilei Vasiliu, Gh. Epure, I. Gheorghiu, Haralambie, Gh. Zamfirescu, M. Mironescu, P. Ota, I. Mihai, Cezar Ioan, Valeriu Andrei, Cristian-Ştefan Tănase, Vicenţiu-Ionuţ Maxim.

Şcoala din sat s-a înfiinţat în 1865[14] dar şi-a început activitatea la 15 septembrie 1868 cu învăţătorul Stanislav Covalschi, venit de la şcoala din Miculinţi[15]. Şcoala a funcţionat în casele unor săteni: Gh. Apostol, I. Pădureţ, Gh. Cristea (pe locul unde s-a construit în 1924 casa parohială). În anul 1904 s-a construit local propriu pentru şcoală în vecinătatea vestică a bisericii. În anul 1965 s-a dat în folosinţă noul local pentru şcoală, iar localul vechi a fost dezafectat în anul 1980.

Societatea culturală „Gh. Asachi” - înfiinţată în 1924.

Căminul cultural, înfiinţat în anul 1953.